Filea Ivana

1. Teza Alara

In sportul columbofil, au aparut in decursul timpului, cum este si firesc, diferite consideratii, teorii sau tee cu privire la aptitudinile de zbor ale porumbelului calator. Astfel, vom aminti o teorie care a facut candva, cu multi ani in urma, si mai are adepti inca si in prezent: este vorba de teza sau teoria alara (cuvantul vine din limba latina, ala ae = aripa).

Pionierii acestei teorii, Charles Vanderschelden si Joseph Somville, au cautat sa demonstreze ca la un porumbel voiajori totul consta in aripa, ca numai calitatile acesteia intereseaza pentru a obtine o viteza maxima si de lunga durata.

Si din contra, A van den Hoek precizeaza: ,,Se exagereaza cand se afirma ca aripa perfecta garanteaza succesul in concursuri”.

Lasand la o parte exagerarile, ideea principala a teoriei nu e lipsita de interes, se bazeaza pe legi fizice (principiile parghiilor, a aerodinamicii etc.). Un columbofil care acorda atentie acestei teorii, e bine sa o faca cu discernamant, urmarind fixarea urmatoarelor caractere punctate de Rene Bawin: ,,brat si antebrat foarte scurte, marginea anterioara cat mai groasa, varful aripii bine ventilar, pene de calitate, puf bogat etc.”

Bineinteles ca un porumbel fara aripi bine conformate nu va ajunge niciodata campion. Este insa util sa adaugam: dezvoltarea corespunzatoare a muschilor pieptului (pectorali) si a osaturii, in special a furcii din fata. De asemenea, sa nu se uite rolul pe care il au pentru zbor sacii aerieni, organe ale aparatului respirator. La acestea se adauga o foarte buna stare generala fizica si psihica a porumbelului.

In concluzie, reproducem formularea data de acelasi Rene Bawin, care ni se pare ca exprima totul: ,,aripa este o unealta de zbor, porumbelul este un tot si de acest tot depind prestatiile porumbelului de sport.”

2. Starea de sanatate

Intr-un organism sanatos toate functiile se desfasoara armonios dand posibilitatea porumbelului sa dezvolte potentialul sau, fiziologic, fizic si psihic: sa desfasoare intreaga sa forta de zbor, sa fie deci in perfecta forma sportiva, sa valorifice la maximum capacitatea de reproducator (oua fecundate, apoi pui vigurosi la eclozionare si bine hraniti initial de parinti, pentru a li se asigura o crestere si dezvoltare normala).

Criterii de apreciere a sanatatii porumbelului

Porumbeii sanatosi sunt linistiti, dar atenti la tot ce se petrece in jurul lor, sunt vioi, se misca cu usurinta, isi iau zborul usor si se aseaza tot atat de usor; ochii sunt stralucitori, pleoapele curate; umflaturile nazale sunt uscate si pudrate; penele sunt lucioase, elastice si stranse pe corp (cu exceptia acelor rase la care penele atarna, sunt infoiate etc.); beau apa, ciugulesc cu pofta si folosesc bine hrana, dovada fiind excrementele cu aspect normal), iar penele din jurul orificiului cloacal sunt curate.

La examinarea fundului cavitatii bucale (buco-faringele) mucoasa acestuia trebuie sa fie curata, de culoare roza, far mucozitati, puncte albe sau galbui, care conduc la suspiciunea de boala (tricomonoza, difterie etc.), cu exceptia unor indivizi care au, in mod normal, deci sanatosi fiind, puncte albe de concretiuni calcaroase. Fanta palantina trebuie sa fie deschis, curata, mucoasa roza, fara mucozitati.

Excrementele sau gainatul la porumbelul sanatos se prezinta ca o masa omogena, constanta, tare, usor elastica, formand mici sfere (cat bobul de mazare), bine mulate, imbracate intr-o masa alba (uratii). Culoarea lor normala difera in functie de mai multi factori, din care in primul rand se afla regimul alimentar si apoi prezenta sau lipsa apei. De exemplu, daca ratia este saraca in leguminoase (mazare, mazariche etc.) si bogata in porumb, gainatul va avea culoare maronie (mai deschisa sau mai inchisa).

Daca porumbeii au fost lipsiti de hrana si apa (partial sau total), fecalele vor capata o nuanta negricioasa, dupa cum prezenta rapitei in hrana va da acestora nuanta inchisa.

In cazul amestecurilor alimentare obisnuite, gainatul are o coloratie verde-bruna. De astfel, aceasta coloratie este legata de eliminarea continua a secretiei biliare, care are aceasta culoare.

Consistenta fecalelor este in functie de cantitatea de apa ingurgitala. In cazul unui consum mai mare de apa, dar a functionarii normale a organelor aparatelor digestiv urinar, cantitatea de urina va fi crescuta, gaintatul expulzat va avea insa o consistenta normala, cu aspect de mici sfere, numai ca, in jurul fiecareia se va putea observa o cantitate de lichid mai mare ca de obicei. Se poate constata daca porumbeii sunt sanatosi si cauza o constituie doar o cantitate mare de apa bauta, cunoscand faptul ca acest excrement este eliminat numai in cursul zile, cand porumbeii ingurgiteaza apa, care traverseaza tubul intestinal rapid, in circa o ora.

Gainatul pe care il elimina aceiasi porumbei in cursul noptii nu trebuie sa prezinte acest aspect, in cazul in care sunt sanatosi.

Ritmul cardiac este regulat inregistrandu-se, ca limite fiziologice, intre 140 si 230 de contractii pe minut, variatiile fiind in functie de varsta, talie, temperatura mediului ambiant, stare de repaus sau de efort. In timpul zborului insa acestea pot ajunge la 400 contractii pe minut.

Temperatura medie a corpului (masurata intracloacal) este de 42 grade Celsius, cu oscilatii normale in 41 si 43 grade Celsius, in functie de temperatura mediului, starea de repaus sau de efort etc.

Respiratia este regulata, lipsita de zgomote, numarul de respiratii pe minut se situeaza intre 40-60 miscari respiratorii, in functie de starea de repaus sau de efort, de varsta, puritatea si temparatura aerului atmosferic etc. (de exemplu intr-un adapost supraincalzit (32-35 grade Celsius) respiratia devine superficiala, accelerata, putand atinge pana la 600 de miscari respiratorii pe minut).

Starea de sanatate a efectivului de porumbei se poate controla mai bine noaptea. In timpul somnului porumbeilor, in adapost trebuie sa fie liniste deplina. Eventualele sforaituri care se aud tradeaza o afectiune respiratori (de exemplu coriza), obligand la o atenta verificare individuala a porumbeilor a doua zi. Un somn nelinistit, unele zgomote, ca de pilda cele produse de o deplasare continua, cu scarpinari, tradeaza prezenta parazitilor externi (paduci, capuse etc.) impunand masurile de rigoare (dezinsectia adapostului si a pasarilor).

Conditiile mentinerii starii de sanatate

Pentru a se mentine starea de sanatate a porumbeilor, trebui create si pastrate neaparat anumite conditii de viata de care are nevoie organismul sanatos, urmarind cu atentie inlaturarea tuturor factorilor nefavorabili, a cauzelor care ar putea provoca tulburari ale functionarii normale a organismului.

Porumbeii bine hraniti si bine ingrijiti, intretinuti in conditii de igiena (adapost uscat, aerisit, curat, hraniti rational, scosi zilnic la zbor dirijat sau liber) sunt sanatosi si au un grad apreciabil de rezistenta fata de boli. Daca unii agenti patogeni (paraziti, bacterii, virusuri etc.) patrund intru-n asemenea organism, acesta are destule forte sa lupte cu el; iar daca boala apare, se vindeca mai usor.

In cele ce urmeaza, consideram ca este util sa trecem in revista principalii factori de mediu care influenteaza sanatatea porumbeilor si capacitatea lor de zburatori de performanta sau de reproducatori.

Igiena si factorii de mediu

Igiena este acea parte a medicinei care studiaza factorii de mediu si stabileste principalele mijloace de aparare si pastrare a sanatatii. Importanta cunoasterii si respectarii principiilor de igiena constituie una din conditiile de prim ordin pentru reusita in sportul columbofil.

Factorii de mediu.

Porumbeii salbatici, ca si multe alte vietuitoare traiesc in conditiile mediului natural, deci sub actiunea directa a factorilor meteorologici: ei sunt rezistenti la frig, la unele imbolnaviri, dar sunt departe de performantele porumbeilor crescuti, ingrijiti, selectionati si antrenati de om.

Prin interventia creatoare a columbofilului, porumbeii domestici sunt in buna parte scosi de sub actiunea directa, uneori dura, a factorilor naturali; lor li se creeaza un microclimat optim propriu, adica li se asigura un adapost bun, cu temperaturi relativ constante, calduros iarna si racoros vara, ferit de curenti, dar bine aerisit, cu o atmosfera uscata, sanatoasa, o hrana care contine toate substantele nutritive in cantitatile necesare, inclusiv vitaminele si sarurile minerale, apa curata, miscare rationala etc.

Dar, in practica conditiile de microclimat sunt deseori departe de cum ar trebui sa fie. Astfel, unii porumbei sunt nevoiti sa traiasca intr-un adapost amplasat la bataia vantului, deseori supra-populat, murdar, uneori rece, insuficient aerisit, in care nu se pot bucura de razele binefacatoare ale soarelui.

Sunt, de asemenea, situatii in care zile in sir nu sunt lasati pentru zbor liber; ratia de hrana este deficitara in proteine sau lipsesc vitaminele, sarurile minerale s.a.m.d. In acest caz, efectivul respectiv este expus sub-dezvoltariim fiind predispus imbolnavirii, pentru ca asemenea organisme au rezistenta mult redusa. De altfel, pe masura ce rasele sunt mai perfectionate, indivizii sai sunt mai sensibili, rezistenta lor scazand fata de o eventuala agresiune a factorilor de mediu: frig, curenti, agenti patogeni etc.

Factorii de mediu in actiunea lor combinata exercita o influenta pozitiva sau negativa asupra sanatatii, cresterii si dezvoltarii porumbeilor, precum si a valorificarii aptitudinilor lor de zbor. Cunoscand influenta respectivilor factori, se poate actiona in vederea intaririi constitutiei, maririi rezistentei organismului, cresterii potentialului de zbor, a capacitatii de reproductie etc. Factorii de mediu pot fi naturali sau artificiali.

Factorii de mediu natural.

Acesti factori cuprind: atmosfera, factorii de clima (temperatura, vanturile din zona respectiva, precipitatiile etc.), apa si solul. Fiecare din ei isi are importanta sa prin influenta pe care o exercita asupra diferitelor functii ale organismului, asupra rezistentei sale sau fortelor de aparare ale acestuia. Tinand seama de modul de viata al porumbeilor (in porumbar si voliera) si de faptul ca ei nu traiesc in deplina libertate in natura decat cu ocazia zborurilor, cand sunt sub actiunea directa a factorilor naturali vom trece in revista factorii naturali in mor sumar, insistand mai mult asupra celor de microclimat.

Aerul atmosferic, pe care il respira porumbeii, este un amestec de mai multe gaze, in proportii diferite: azot 78%. oxigen 21%, dioxid de carbon 0,03%, argon 0,24% si alte gaze in cantitati foarte mici, precum si vapori de apa.

Insusirile fizice ale aerului atmosferic sunt: umiditatea, temperatura, vandul, presiunea, electricitatea si luminozitatea, fiecare din ele avand consecinte asupra starii de sanatate a porumbeilor.

Umiditatea aerului in spatii deschise depinde de cantitatea precipitatiilor cazute, de existenta in imprejurimi a lacurilor, raurilor, baltilor etc., de temperatura mediului si de gradul de vegetatie din zona. Ploaia curata atmosfera de praf, influentand favorabil in timpul verii sanatatea; dat ploile reci si prelungite favorizeaza imbolnavirea porumbeilor, atat prin temperatura scazut, cat si prin umiditatea prea ridicata a aerului.

Temperatura mediului exterior, in conditiile tarii noastre variaza de la -20, -30 grade Celsius iarna, pana la +35, +45 grade Celsius vara; bineinteles temperaturile excesive, de minus sau de plus, influenteaza negatic stare sanatatii porumbeilor.

Vantul (curentii de aer) constituie un factor care trebuie retinut. Curentii de aer, in anumite conditii pot favoriza ventilatia adaposturilor, pot ajuta la purificarea aerului, dar tot odata pot aduce praf, si impreuna cu el agenti patogeni, contribuind la raspandirea bolilor, fara a insista asupra influentei pe care o au acestia asupra zborului porumbeilor.

Luminozitatea atmosferei, lumina, in general, are un rol important pentru sanatatea pasarilor. Razele soarelui, in anumite limite, au o actiune binefacatoare asupra organismului: activeaza metabolismul, favorizeaza formarea globulelor rosii din sange, stimuleaza cresterea si dezvoltarea organismului, maresc fortele de rezistenta ale acestuia, actioneaza asupra provitaminei D (ergosterina), transformand-o in vitamina D, cu rol in metabolismul fosfocalcic si au actiune bactericida sau cel putin bacteriostatica, constibuind la sterilizarea mediului.

Apa este unul din elementele indispensabile vietii. Procesele vitale din organism nu se pot desfasura fara apa, aceasta constituind doua treimi din componentele organismului.

Factorii de mediu artificiali.

Sunt: adapostul, in cadrul caruia se includ factorii de microclimat (lumina, aerul, temperatura), apoi alimentatia, ingrijirea, miscarea (zborurile libere zilnice, antrenamentele, potrivit programelor stabilite, concursurile).

Adapostul. Deoarece o buna parte din viata porumbeii domestici si-o petrec in porumbar si voliera, adapostirea corespunzatoare are o deosebita importanta pentru sanatatea lor, pentru mentinerea formei sportive optime. Adaposturile trebuie sa fie suficient de spatioase, bine luminate, bine aerisite, dar fara curenti, corect orientate fata de soare si fata de vanturile dominante din zone. La amplasarea unei porumbarii (adapost si voliera), este indicat sa se tine seama de respectare anumitor conditii:

1. Locul (terenul) trebuie sa fie uscat, sa asigure scurgerea rapida a apei rezultate din ploi, zapezi; sa nu balteasca apa, nu numai in voliera (provenit din spalare, baie etc.), dar nici in imediata apropriere, intrucat constituie un mediu prilenic pentru dezvoltarea insectelor sau a unor endoparaziti. Umiditatea creeaza conditii favorabile dezvoltarii parazitilor, microbilor etc.

2. Porumbarul si voliera vor fi astfel asezat incat sa fie la adapost fata de vanturile dominante din zona.

3. Porumbaria (adapost+voliera) trebuie orientata cu fata la soare, astfel ca porumbeii sa beneficieze cat mai mult de actiune benefica a acestuia.

4. Adapostul, ca si voliera, trebuie sa fie suficient de spatioase pentru a asigura volumul si suprafata optime necesare. In principiu, este bine sa se calculeze cam 1 metru patrat pentru fiecare porumbel; in adapost se pot admite cel mult 2 porumbei pe 1 metru patrat si un volum minim de 2 porumbei la 1 metru patrat. In voliera se pot accepta maximum 3 porumbei pe 1 metru patrat, dar fara a depasi 30 de porumbei in voliera.

Se va avea grija sa existe un front suficient de odihna pentru fiecare ,,locatar”; locul ales de acesta trebuie sa fie mereu acelasi, stiut fiind ca porumbeii au simtul cuibului propriu foarte dezvoltat; dupa ce si-a ales locul de odihna si a petrecut acolo o noapte, doua, il considera al sau sau nu-l cedeaza de bunavoie. Supra-aglomerarea unui adapost este extrem de daunatoare sanatatii porumbeilor, favorizand transmiterea diferitelor boli.

5. Adapostul trebuie construit din materiale termoizolante, care sa asigure in interior o temperatura constanta, sa permita curatire usoara, dezinfectie si dezinsectie eficiente etc.

6. Accesul usor in adapost, pentru efectuarea curateniei, dezinfectiei, administrarea hranei si apei.

7. Adapostul trebuie construit astfel incat sa asigure o atmosfera uscata si o primenire perfecta, continua a aerului, care trebuie sa fie curat si uscat; in adapost nu se admit curenti.

8. Ca ultima conditie obligatorie, la proiectarea si construirea unei porumbarii este prevederea unui adapost de izolare pentru:

a) adapostirea pasarilor straine care se pripasesc si carora trebuie sa li se ofere apa, hrana si gazduire o zi sau mai multe, pana isi recapata fortele si sunt apte sa-si reia zborul. Aceasta ,,ospitalitate” trebuie facuta in asa fel incat sa nu pericliteze cu nimic starea de sanatate, indemnitatea la boli a propriului efectiv de porumbei.

b) carantinarea in timp de 30 de zile a pasarilor noi achizitionate, chiar daca se pare ca sunt sanatoase sau provin din crescatorii indemne la boli este absolut obligatorie, pentru verificarea starii de sanatate de prin examene parazitologice si bacteriologice (a fecalelor si eventual a unor secretii sau chiar a sangelui). La nevoie, in aceasta perioada se vor efectua si tratamentele necesare.

c) izolarea de necesitate a propriilor porumbei suspecti de boale sau bolnavi.

Adapostul pentru izolare trebuie amplasat intr-un loc cat mai indepartat de porumbar si complet separat. In interior, el trebuie sa fie impartit in compartimente sau custi separate, pentru tinerea pasarilor bolnave sau suspecte de boala.

Factorii de microclimat, numiti si factori de confort, adica ai conditiilor optime, au importanta deosebita pentru sanatatea porumbeilor. Acesti factori care actioneaza asupra organismului pot fi dirijati in mare masura de crescator, in directia dorita. Deci, cu pricepere si grija se pot asigura acele conditii de viata care se considera necesare. Dintre acestia, mai importanti sunt lumina, aerul si caldura.

Lumina solare, ptin razele sale luminoase, precum si prin actiunea razelor ultraviolete, consituie un factor indispensabil vietii. Prin actiunea sa asupra functiilor organismului, lumina, stimuleaza cresterea si dezvoltarea acestuia. Necesarul de lumina in adapost trebuie asigurat prin ferestre, a caror suprafete trebuie astfel prevazute incat sa asigure o iluminare suficienta, dar sa nu se piarda prea multa caldura in timpul sezonului friguros si nici sa nu se supraincalzeasca vara.

Aerul din adapost trebuie sa fie in permanenta curat si uscat. Umiditatea relativa crescuta, in adapost, il face mai greu respirabil. Pentru ca aerul sa ramana in limite fiziologice favorabile respiratiei, deci cu un continut normal de gaze si fara alti componenti (fara praf, vapor de apa etc.), adapostul trebuie sa fie bine aerisit (ventilat), asigurand primenirea continua a aerului pentru a nu se ajunge la cresterea umiditatii relative a atmosferei din adapost. Frigul si caldura in exces sunt mai usor suportate intr-o atmosfera uscata.

Daca in spatii deschise, ca urmare a circulatiei aerului, a consumului de dioxid de carbon de catre plante etc., compozitia aerului ramane in limite normale, intr-un adapost, insuficient ventilat, cantitatre de oxigen scade, si creste cantitatea de dioxid de carbon, ca si de alte gaze. Prin scaderea continutului de oxigen, porumbeii devin molesiti, tristi, respiratia se accelereaza; reducerea cantitatii de oxigen la 21% (cat e normal) la 12% duce chiar la stari de sufocare.

Ca urmare a neaerisirii si cresterii temperaturii interioare, in adapost iau nastere, prin fermentarea gainatului, gaze nocive, ca amoniacul (gaz cu miros intepator), hidrogenul sulfurat (gaz cu miros de oua clocite), oxidul de carbon, acidul sulfuric, metanolul etc. Toate aceste gaze au actiune iritanta asupra mucoaselor respiratorie si conjunctivala.

De pilda, aerul cu un continut mai mare de amoniac, gaz iritant destul de des prezent in porumbarele murdare si neaerisite, provoaca congestie (hiperemie) si inflamatie (conjunctivita, rinita, traheita).

Din punct de vedere clinic acestea se traduc prin lacrimare (epifora), scurgeri nazale (rinoree), ruse, dispnee. O expunere prelungita, intr-o atmosfera cu cantiate crescuta de amoniac (60-70 p.p.m.-parti la milion), produce leziuni grave ale conjuctivei si corneei, care in final duc la orbire.

C. Brasseur arata ca amoniacul rezultat din fermentarea excrementelor lasate in porumbare neaerisite, chiar in cantitate mica, de 20 p.p.m produce tulburari respiratorii la porumbei. Prezenta acestui gaz in aerul inspirat de porumbei actioneaza asupra centrilor nervosi, producand o stare de stres, manifestata prin ameteala, reducerea rezistentei organismului, favorizand atacul agentilor patogeni.

Pe langa amoniac si alte gaze, aerul din adapostul porumbeilor poate sa contina praf format din particule foarte fine de pamant, nisp etc., funingine, spori de mucegaiuri, microbi, virusuri, oua de paraziti etc., proveniti eventual din asternutul murdar.

Umiditatea relativa a aerului din adapost este unf actor de mediu cat se poate de important pentru sanatate, fiind necesar sa se mentina in anumite limite. In adaposturile insuficient aerisite, mai ales iarna, creste cantitatea de vapori de apa rezultati din respiratia porumbeilor, evaporarea apei din excremente, asternutul umed sau din condens. Cresterea umiditatii relative a aerului peste 50-60% duce la o stare de moleseala, reduce pofta de mancare, scade rezistenta la boli si sensibilizeaza organismul la raceli; intr-o atmosfera cu umiditate crescuta, microbii si unii paraziti se inmultesc cu usurinta.

Aerul cu umiditate crescuta, fie cald, fie rece, este greu de suportat de organism. Ca atare, se va urmari foarte atent realizarea unei bune ventilatii a adapostului.

Temperatura optima din adapost trebuie sa fie in jur de 10-15 grade Celsius si este de dorit sa se pastreze constanta, conditie care asigura desfasurarea functiilor organismului la intreaga lor capacitate. Cresterea temperaturii din adapost la peste 18-20 grade Celsius sau scaderea ei sub 4-5 grade pot crea probleme.

Asadar, se vor folosi la constructie materiale termoizolante, iar ferestrele se vor calcula corect, pentru a nu se ajunge la scaderea prea mare a temperaturii din sezonul de iarna. Totodata se va evita supraincalzirea si cresterea umiditatii relative in perioada de vara, printr-o ventilatie reglabila. Crescatorul de porumbei trebuie sa aiba in vedere faptul ca o temperatura scazuta, fara a trece mult sub limitele aratate, dar intr-o atmosfera uscata, mareste pofta de mancare, ceea ce poate duce, in lipsa de miscare cotidiana, la ingrasarea pasarilor.

O temperatura crescuta (26-29 grade C) in adapost, un timp mai indelungat, declaseaza stresul de caldura, iar cele peste 32-35 grade C sunt suportate greu de catre porumbei: se produc dereglari endocrine (reducerea activitatii glandei tiroide si a glandelor suprarenale), antrenand dereglari in crestere, micsorarea consumului de hrana, tulburari ale ouatului (pe timp prea calduros cochiliile oualor sunt mai subtiri decat de obicei etc.), dereglarea metabolismului vitamino-mineral etc. Este bine de retinut ca in sezonul calduros necesarul de vitamine (mai ales A si C) este mai ridicat decat la temperaturi moderate.

La cresterea temperaturii interne a corpului incepe o respiratie accelerata (pentru a mari, prin evaporarea apei la expiratie, eliminarea de caldura).

Asadar, crescatorul de porumbei va urmari o perfecta reglare a ventilatiei in adapost, care sa asigure eliminarea gazelor nocive, a surplusului de caldura si umiditate, iar printr-o intretinere igienica, evitarea poluarii atmosferei cu praf si microrganisme, deci preintampinarea cresterii microbismului si parazitismului din porumbar.

Bibliografie:

Bolile porumbeilor

Igor Severeanu

Filea Ioan Ivana

editura CERES

preluat si trimis de Radu Furtuna